Fie de sărbători sau cu orice altă ocazie în casa părinților, un loc plin de amintiri și tradiții, au loc toți copiii. Pereții acestei locuințe respiră amintiri pline de zâmbete, dar si lacrimi și bucurii, iar fiecare loc ascunde atâtea lucruri unele de mult uitate. În fiecare cameră, fiecare colțișor păstrează ecoul râsetelor copilărești și povestirile înduioșătoare ale copilăriei demult uitate.
Dar…ce paradox trist de ce de multe or părinții nu au loc la copiii lor? Nu este o limitare fizică, ci mai degrabă o dilemă emoțională, o distanță invizibilă care își croiește drum în inimile părinților aflați mereu în umbra dragostei lor necondiționate.
Oare de ce, în mijlocul tuturor amintirilor frumoase, părinții simt adesea că nu au loc la copiii lor? Poate că este o consecință a vremurilor agitate, unde ritmul vieții îi poartă pe copii către noi locuri, iar părinții rămân privind cu inima strânsă, întrebându-se dacă și ei au un loc în lumea copiilor lor, dacă îi deranjează sau se bucură când îi văd. Așa e legea firii într-adevăr dar totuși…nu trebuie să ne dăm părinții la o parte.
În ciuda acestei paradoxuri, casa rămâne un loc al iubirii, iar în sufletele părinților se adună dorul de a fi prezenți din când în când în viața copiilor lor. Poate că trebuie să înțelegem că locul părinților nu este doar în spațiul fizic, ci mai ales în inimile copiilor lor, acolo unde sentimentul de dragoste transcende orice distanță.
Așadar nu vă uitatți părinții si bătrâni sau neputincioși faceti-le loc din când în când în casa voastră…este cel mai mare dar pe are li-l puteți face.
