Noi toți, de la cel mai mare până la cel mai mic, facem greșeli și suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu. Fiecare cu păcătuiește în felul său, ocărându-L astfel pe Dumnezeu. Nimeni nu face excepție. Și vine preafrumoasa Lui milostivire și le acoperă pe toate. Nu cere nimic altceva decât ne cheamă: „Vino, întoarce-te înapoi! Vino în staul, intră înăuntru fără să te mai uiți înapoi la ce datorezi. Vino-ți în fire, schimbă-ți viața, nu deznădăjdui, nu-ți pierde curajul!”.
Legea dragostei lui Dumnezeu spune că atunci când omul se căiește, nu mai există datorie, ci toate se șterg, fiindcă niciun păcat nu este în stare să fie sub oceanul iertării și al măreției Lui. Aici este măreția și frumusețea Lui! Una din frumusețile lui Dumnezeu este această nesfârșire a iertării, pe care o dăruiește oamenilor.
Omul trebuie să fie ca Dumnezeu, nu Dumnezeu ca omul. Dumnezeu nu este ca omul, dar omul poate fi ca Dumnezeu.