“Nu îmi vorbi despre Dumnezeu. Nu îmi vorbi despre credințele tale religioase sau despre absența lor, ci vorbește-mi despre cum îți tratezi perechea, despre relația ce o ai sau nu cu copiii tăi, cu părinții tăi, cu animalele de companie, cu corpul tău.
Nu îmi da lecții despre virtute sau păcat, nici cum să ajung la fericire în 7 zile sau în 7 luni. Vreau să te văd cum îl accepți pe cel ce nu este de acord cu tine.
Vreau să te cunosc în spatele cuvintelor și teoriilor ce le ții de scut.
Vreau să știu cum ești și cum reacționezi în fața problemelor.
Dacă poți să accepți durerea ta fără să te crezi invulnerabil.
Dacă poți simți furie fără să dai drumul la violență.
Dacă poți să fii puternic în fața furtunilor altora fără să fugi de frica gurii lumii.
Dacă poți să simți cum intră durerea în tine și nu îi devii sclav.
Dacă rușinea și durerea altuia nu te fac să îi umilești și să te pui mai presus față de ei.
Dacă poți să greșești și să accepți, să recunoști asta.
Dacă poți să spui deschis, în fața celuilalt : „îmi pare rău” sau „iartă-mă” fără a te ascunde în spatele lui Dumnezeu.
Dacă poți fi uman în plenitudinea Divinitatii tale.
Și nu e nevoie să îmi mai vorbești despre Dumnezeu. TU vorbește prin tine.”